Am văzut
Ierusalimul în flăcări
Şi m-am oprit în
faţa templului.
Prima oară în vis
Apoi aevea.
Erau proaspete
urmele,
Se încleştase
răutatea pe ziduri,
Pietrele miroseau a
moarte,
Păsările nu mai
poposeau
Pe înaltele creste.
Dar nici păienjenii
Nu îndrăzneau
Să întindă finele
pânze.
Domnule, am zis,
Aş vreau să ştiu
Cât vor lucra meşterii
Şi dacă vor lucra,
Şi unde
Şi când
Şi de ce
Şi cui va fi de
folos.
Mi s-a spus
Să nu-mi pierd
vremea
Cu întrebări
Al căror răspuns
Nu depinde de mine,
Ci doar să pun mâna
pe plug.
Chiar acum, chiar
acum
Se auzea ecoul
Lovind negrele
ziduri.
Clipele mele,
clipele mele,
Fiule,
Eternităţi sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu