Coșmar unu, doi, trei și

Pe cele din copilărie le-am uitat,

Le ștergea mama

Odată cu lacrima din obraz

Și când flutura săruturi pe frunte

(Fâlfâit de fluturi trimiși de arhangheli).

În adolescență transpira cearceaful

Și nu reușeam

Să-mi amintesc chipul fetei

Care se hotârâse, în sfârsit,

Să fie doar a mea.

O vreme eram indignat

Că tata vrea să mă bată

(Dar nu asta mă supăra,

Ci că nu vedea c-am crescut

Și că pot să-i suces gâtul

Firav ca de miel:

Era alt fals, el nu a fost neputincios

Vreodată).

De  la o vreme nici nu știu

De mai am coșmaruri sau ba,

Totul se rezolvă la lumina zilei.

Visez că m-am îndrăgostit de un crin

Și nu-mi pasă de Freud

(Doar prostănacii leagă lumina

Stelară

De pământul negru al cimitirelor).

Bine, sunt gata să înlocuiesc floarea.

Laleaua țâșnește ca o vrabie

Spre fereastră,

Tu cânți vivaldiene acorduri

Din gene.