Se schimbă firma

Tocmai atunci sună telefonul mobil. Era exact prietenul Damian, cu care aranjase profesorul să se întâlnească la cafenea. Se cunoşteau de o viaţă de om, cum zic veteranii. Fuseseră colegi la Litere, lucraseră împreună la Radio Bucureşti, pe vremea când exista un singur post de radio, înfiinţaseră o revistă de cultură imediat după revoluţie, aveau casele una lângă alta în satul Via Mare. Îşi spuneau unul altuia, Şef Rabin sau Învățător, semn că se stimau şi că fiecare punea bază pe sfaturile celuilalt, nefiind niciunul mai înţelept sau mai modest decât altul.

Vrând să-i spună adresa exactă unde este cafeneaua, profesorul începu să se bâlbâie, neamintindu-şi exact cum se cheamă biserica din apropriere şi nici numele unui institut de cercetări aflat într-o clădire veche, cândva casa cine ştie cărui burghez sau moşier interbelic (fusese precis a unui burghez cu mulţi bani, care apelase la un arhitect priceput în a integra un imobil atipic în plin centru bucureştean).

- Celmic, strigă el cu putere, ce adresă e aici?

- Strada Bisericii, răspunse barmanul.

- Şi numărul?

- Trei, veni răspunsul prompt.

La celălalt capăt al firului, Damian spunea că nu ştie unde e strada cu pricina, că îi suna familiar numele, dar nu o avea înaintea ochilor. Nici la biserica „aia cu sfinţi şi cu multe scări în faţă”, cum îi dăduse idicaţii profesorul, spunea că nu ştie să ajungă. Voia însă să i se spună cel puţin cum se numeşte cafeneaua, că poate ştia teximetristul de ea.

- Cafeneau Trei, explică patronul.

- Cum cafeneaua trei, Celmic, cum cafeneaua trei? , ţipă profesorul cu telefonul mobil la ureche.

- Dacă aşa se cheamă, se scuză Celmic calm, ce vreţi să vă fac eu? Aşa era firma trecută în acte când am cumpărat-o noi, aşa se cheamă.

- Bine, zise profesorul şi-i întinse mobilul să explice el prietenului unde trebuie să ajungă.

„Se va chema La cafeneaua Trei Surcele, hotărî profesorul în gând. Trei Surcele, să ţină minte orice prost după ce va citi o singură dată firma. Balzac are un roman „La Motanul cu mingea” şi îmi amintesc chiar şi eu titlul, deşi am uitat acţiunea. Facem meserie sau ne jucăm?”, întrebă el un invizibil interlocutor.