Primul exemplar din "Cel mai iubit..."

"Se interesase încă de dimineaţă la editură dacă au apărut „exem­plarele de semnal" din Cel mai iubit dintre pâmînteni, i s-a confirmat că editura se afla în posesia unui singur exemplar (3 volume, 1241 de pagini), Marin Preda a hotărît ca exemplarul să-i fie dat şoferului care i-1 va aduce seara, la întoarcerea în Bucureşti, ziua toată, de-a lungul programului electoral cît a mai fost, Marin Preda a fost de o dispoziţieă nebună, doar numai uneori intersectată de umbriri melancolice. Nouă nu ne-a spus nimic, nimeni n-a bănuit cauza acelei nemăsurate şi totuşi cenzurate exaltări. Mai tîrziu, aveam să ne explicăm neliniştea şi graba pe care o manifesta Marin Preda în toate gesturile sale omeneşti, să nu apară, să nu intervină (Diavolul mai ştie de unde!) vreun subiect (accident) absurd care să-1 pună în imposibilitate de a-şi vedea cartea tipărită. 
Revenind seara în Capitală, 1-a rugat pe Petre Anghel să-i acorde (să ne acorde, mai era cu noi şi Cornel Popescu) ospitalitate de un ceas. Ciudat, Marin Preda nu se voia singur la clipa de întîmpinare cu primul exemplar al cărţii. Sau poate că era altceva, care scăpa (a scăpat) observaţiei noastre imediate? I-a telefonat şoferului să ia urgent un taxi, să ia un elicopter, să zboare, numai să vină odată! Cît am stat în aşteptare, ne-am bucurat de bunătăţile casei Petre Anghel, aşa cum s-a nimerit, împărtăşite şi cu un vin roşu, de viţă aleasă.  Din nou ciudat, Marin Preda era de un calm întunecat, se uita mereu pe ascuns la ceas şi măsura timpul."

Laureniu Fulga, in "Timpul n-a mai avut răbdare"