Voia poetul
Să sărute fiecare
deget,
Dar mie, copilo,
Îmi trebuie doar
unul
Care să mă cheme
Spre zările nalte.
Aud
La mijloc de ceaţă
Geamătul înăbuşit
Al iubirii
răsfrânte
În razele lunii,
În nesfârşite
tăceri.
În palmă e semnul discret
Al urmelor lăsate
De mângâieri
neîmplinite.
Aşteaptă vara,
Când te vei juca în
nisip
Te voi atinge cum
vârful razelor
Mângâie genele.
Când te trezesti,
Mai priveşte o dată
lumina din geam:
Toată noaptea ţi-am
vegheat somnul.
Păstrează visul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu