Sezon de ceaţă

Ceaţă la mal,

Aş fi strigat,

De eram pe un vas în derivă,

Ceaţă la mal, domnule,

Nici nu contează cu Soarele-i sus,

Toţi se risipesc în recile neguri.

E rece în mijloc de zi,

Dunărea promitea să aducă

Vals vienez

Şi curg melancoliile cu forţa

Turbinelor

De la Cazane.

Ceaţă la mal, Domnule,

Bate un vânt cu pietre,

Deşi nu se mişcă nici-o frunză-n copaci.

Tristeţe,

Numele tău e necunoaşterea zilei

De mâine.

Se dă în tata ca la Verdun

Cu nepăsare constantă,

Ucigătoare

Ca pierderea limbii materne.