De lupii morții veșnice nu ne poate salva decât Bunul Păstor, iar de moartea clipelor doar Arta.
luni, 31 decembrie 2012
ELEGIE HIBERNALA
Se scosese pământul
Părinților. La mezat.
Si s-a cumpărat pe nimic
Ceea ce se întâmplase
Si altădat.
Acum cumpărătorii
Erau orbi,
Vânzătorii muti,
Notarii nu cunoașteau
Literele,
Iar pecetile lor erau
Din resturi de cai morți.
Era ploaie cu broaste,
Plugul răsturna oseminte
De eroi,
Cerul uitase culoarea albastra.
Gri, gri, gri.
Tata nu mai asculta
Recviemul.
Ceasul măsoară
Timpul incremenit
Era prin anul
Doua mii si
Taci, copilo,
Nu întreba
Cât șapte ori șapte
La puterea a șaptea.
In ceruri sunt alte abace.
Fundata, 30/12/2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu