"Valorile majore ale vieţii pot raréfia obsesia sfîrşituiui, reducîndu-1 la "o pură idee", impersonalizîndu-1 deci încă o dată, în spiritul unei atitudini antice, a cărei aripă reflexivă, de la Platon la Epictet, se face simţită uneori protector în ţesutul profund al ultimului roman scris de Marin Preda.
Ideea morţii "în frumuseţe", a bucuriei muncii şi împlinirii "ne umple sufletul şi îl apără de groaza morţii".
Dar dacă meditaţia filosofică reuşeşte să abstractizeze ideea, ca o ripostă raţionalei dată degradării anomice, eleganţa epurei nu elimină totuşi, în viziunea prozatorului, obsesia însăşi.
Ea rămîne ca o pulsiune viscerală, în cele mai multe cazuri, fiindcă moartea "la persoana întîia" semnifică în continuare o evidentă pierdere a individualităţii. Acest complex, "care comandă toate perturbările provocate de moarte, definit de Edgar Morin drept "traumatismul morţii", revine ca o iteraţie frecventativă în toată opera."
Constantin Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu