C. Noica despre un anume sfârsit

"Ar trebui totuşi să avem răbdare şi încredere. În faţa culturii europene atît de libere, sub semnul căreia ne aflăm, stă cultura aceea angajată a Orientului, în sînul căreia — oricît de seducătoare ar fi ea — omul nu este numai modelat, dar pînă la urmă şi desfiinţat ca om. Ar trebui să credem că noi stăm ceva mai bine. În mileniul de cultură europeană petrecut pînă la noi, prima jumătate a urmărit să educe exclusiv con­ştiinţa morală a omului, şi a eşuat; a doua jumătate, de la Renaştere încoace, a urmărit să educe exclusiv conştiinţa cunoscătoare, şi cîţiva spun că a eşuat şi ea; dar împăcarea conştiinţei morale cu cea cunos­cătoare poate reînsufleţi oricînd cultura aceasta europeană care, într-alt context istoric decît cel parohial din trecut, abia ar începe. Numai că, în locul răbdării apar genii ale nerăbdării, ca Nietzsche, sau epigoni învăţaţi de-ai lui, ca Spengler, care spun că totul se sfîrşeşte. Şi trebuie să-i crezi, dacă nu ştii să sfîrşeşti cu ei."