"Chiar dacă tema cruciatei nu
apare explicit formulată în primele acte care consemnează aşezarea cavalerilor
teutoni în sud-estul Transilvaniei, ea îşi croieşte drum în textele papale următoare. O
justificare în sens de cruciată a prezenţei ordinului pe aceste meleaguri e implicită în
termenul de „păgîn" aplicat cumanilor în actul emis la 19 aprilie 1218 de papa Honoriu
III în favoarea Ordinului teutonic76 şi în formula de inamici ai lui Christos"
din confirmarea din 1222 a donaţiei originare a Ţării Bîrsei.
Dar, în actele papale din faza
finală a activităţii Ordinului teutonic în regiunea Carpaţilor şi în cele în care
papalitatea a cerut regelui să restituie teritoriile confiscate de la cavaleri,
rostul cruciat al misiunii e răspicat afirmat. În
răspunsul său afirmativ la cererea cavalerilor de a lua sub protecţia scaunului
papal
Ţara Bîrsei şi teritoriile transcarpatice smulse cumanilor, papa Honoriu III aminteşte atît argumentele
invocate de cavaleri — în primul rînd afluxul mult mai mare de colonişti care
avea să fie declanşat de statutul de teritoriu sub protecţie papală —, cît şi „folosul nu mic al Ţării Sfinte"78,
formulă care revine şi în alte acte papale."
Șerban Caracostea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu