N-ar fi crezut bătrîna Gina în
ruptul capului că o să-i facă necazuri lui Ştefan, ea a avut grijă toată viaţa
să se strecoare fără să se împiedice cineva de ea. Bine ar fi să zică omul hop
! şi gata, lasă locul lui fiu-său, fiu-său la cei care vin după el şi aşa pînă
s-o sătura Cel-de-sus să rabde păcatele oamenilor.
Bună judecată, dar aia cu
coasa o avea alt plan, şi de-o fi aşa, bătrîna stă şi se întreabă cum o fi planul
ăla şi ce amestec are ea, femeie de aproape optzeci de ani. Socotea spurcata cu
dinţi că nu pătimise ea destul, ori avea să plătească niscaiva păcate, de care
uitase şi trebuia musai să-i fie puse din nou
în faţa ochilor ? Cât i-a stat în putere s-a judecat singură şi a pus cruce - a
făcut ce-a putut : şi-a crescut copiii, le-a dat drumul în lume, i-a
ocrotit când cu fapta, cînd cu gîndul. De omorât n-a omorât pe nimeni,
bărbatul alteia nu 1-a luat, de jurat strâmb n-a jurat, de dus la biserică s-a
dus, pomeni morţilor a făcut. S-a rugat la Maica Domnului şi pentru ea
şi pentru Gheorghe.
O să vadă Gheorghe cum o să fie abia cînd o să rămînă
singur. Că până acum, o cămaşă i-a spălat, o cană cu apă i-a adus,
o ciorbă i-a încălzit, un răzor a săpat, o
luminare a aprins şi din partea lui. Pentru el s-ar putea să
nu fi aprins de-ajuns, că la cum îi era felul !... In
bătătură înjurături cu toţi sfinţii, pe stradă
porecle la toţi vecinii, la cârciumă taifas.
Nici pe copiii lui nu-i ierta, cum
îi prindea şi pe ei cu o vorbă mai altfel, cum îi
ocăra ca pe ţigani. Trei a crescut, dar pe nici unul nu 1-a luat şi el pe
genunchi, să-1 încălzească la sân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu