Tot chemare

Atinge pământul cu degetul,

Domnule,

Amestecă apă cu tină,

Apoi freacă-mi ochii obosiţi

Să pătrundă lumina

Sau scrie pe nisip întrebarea

Către cei ce nu se simt

Vinovaţi

Iar eu voi recunoaşte greşeala

Înainte de a ridica arătătorul.

Poate trimiţi un înger

În noapte

Să mă trântească pân m-oi trezi,

Să mă înghiontească în coastă

Şi, ca Iacov, să nu-l slăbesc

Din strânsoare

Până numele nu mi-l schimbă.

Cum vrei tu,

Doar cum vrei tu procedează,

Dar vino.