Fără variante

Dar eu unde

Să mă întorc, domnule,

Abia am lăsat în urmă cetăţii pline

De oameni dezbrăcaţi,

Sate cu buruieni cât casa

Şi ulii rotindu-se deasupra

Unor coteţe goale.

Unde să mă întors

După ce am citit păţania

Soţiei lui Lot,

Iar lotul bunicului meu

Nu se mai ştie pe unde a fost

Şi totul mestecat, rumegat şi dessorit a fost.

N-mi găsesc locul

Nici în amintiri:

Acolo aveam doar două culori

Şi nu vedeam nimic

În afara lui negru şi alb.

Mi-am mărturisit neîmplinirile,

Nu vreau să le mai duc în spinare.

Aşa, că nu mă întorc, domnule,

O ţin puia-gaia după tine.