Supărare făr-uitare

Supăra-m-aş, supăra,

N-are cine mă-împăca,

Degeaba am eu oi multe,

Mândrei nu-i place la munte.

Am dus oile-n zăvoi

Cerul s-a borşit cu ploi

De necaz că-s fericit

Ca săracul peticit.

Am cerut mesaj din lună

Ca să-mi spună de-i a bună

Dorul meu de mers şi ducă

Precum  cucul fără cucă.

Am să rabd cât am să pot

Şi-apoi am să curg ropot

Pân-ajung la mândra-n sân

S-o păstrez ca un hapsân.

Că atunci când o aveam

O iubeam şi o sorbeam

Cum absoarbe soarele

Lacrima  şi gemele.