Zicea Poetul
Că ruşine-i este
Ca pe creste
Luna să răsară
În Ardeal pe seară.
Şi nu doar ruşine
Fuse-i-a
Că a şi roşit
Şi a lăcrimat
Şi a blestemat.
La Domnul s-a dus
La Domnul de sus
Şi el mult s-o
plâns
Că ce a văzut
Pe acest pământ
Alta n-a zărit
Cât a tot umblat
Şi a luminat.
A văzut români
Slugă la străini
Pe pământul lor
Furat tuturor
De cei venetici
Ajunşi pân-aici.
Şi iar a plecat
Pân la Precista
Şi i-a zis aşa:
Mumă, mumişoară,
Curată fecioară
Scapă-mi tu
copiii
Să rămână vii
Şi să are-ogoru
Şi să-şi cânte
dorul
Fiul să-ţi
trăiască
Şi copii să
crească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu