Domnitorii noştri,
Chiar şi unii regi
Au făcut nedreptăţi cu duiumul,
Cam câte fire de iarbă încap
În carul lungit, pregătit pentru
snopi.
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.
Preoţii noştri s-au întins
La taifas cu ei,
S-au împreunat în afaceri,
Cu neamuri şi credinţe păgâne,
Cu muieri străne,
Ba chiar şi ei între ei
(Piei, Satano!).
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.
Părinţii noştri au dansat
Şi de voie şi de nevoie
Pe melodii de aiurea
Şi şi-au învăţat copiii să tacă
Şi să înjure
(Dar numai în gând,
Ca să nu primească
Picioare la popou).
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.
Acum avem ca împărat
Împăiat
Un copil fără minte.
Iartă-l şi pe el, domnule,
Iartă-ne şi pe noi,
Că avem destule pe cap.
Mereu, domnule,
Ne-ai iertat.
Mai fă-o o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu