Psalm linguşitor

Ce bun eşti, Domnule, ce bun eşti!

Aş zice ca pâinea de bun,

Dar omul se satură şi de ea,

Iar de un-i e foame

Nici n-o vede.

Ca o mamă, aş zice,

Dar ea mai are şi alţii la sân

Şi nu ştie cum să-şi

Împartă bucuriile

Că se supără toţi

(Fie o dată, fie pe rând)

Că nu le dă şi ce

Nu a avut vreodată.

Ca un tată bogat şi puternic

Nu poţi fi

Că tatăl visează mereu

Să-şi reia libertatea.

Nici pământul nu-i pretutindeni

La fel,

Blestemat fiind de necuviinţe umane.

Apa se tulbură

Ca mintea bolnavului,

Norii sunt trecători ca o foftă.

Ce buni eşti, Doamnule,

Nimeni nu este ca tine

Pe Pământ,

În Cer,

În ape

Sau în vis.

Tocmai m-a atins raza

De soare

Şi-am devenit copil.