Nu mi-e dor de moarte, Doamne,
Ea e ceva ce un este,
N-am de ce s-aştept eu în iatac
O babă doar cu-n dinte. Otrăvit.
Dar mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
De un somn la pieptul tău,
De o mângâiere peste frunte,
De un zâmbet ca un răsărit.
Aş pluti pe-o mare liniştită
Singur eu cu faţa înspre cer,
Tu la cârmă, veşnic matelot,
Îngerii în jurul tău potop.
Şi pe-un nor aş ţopăi şăgalnic,
Prefăcându-mă că aş aluneca,
Vulturii pleşuvi de mi-ar lua urma
Ar zâmbi când m-ar străfulgera.
Şi mie-e dor, cum este dor măicuţei
Să-şi revadă fiul iar copil,
Să mă strigi cum vântură lumina,
Să-mi aduci aminte că mă ştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu