Lună personală

Chiar nu este nou sub soare

Cum a zis chiar răsfăţatul,

Iar mi-a dat Luna scrisoare

Crezând că-mi voi vede saţul.

Fireşte c-a zis bonsoar,

Într-o românească şuie,

Eu eram pe balansoar

Şi muşcam dintr-o gutuie.

Nu eram un timp romnatic,

Numai că visam prostii

Şi roşeam din orice tic

Parcă mă pierdeam prin vii.

Ori prin vii ori prin livezi

Căutând doar mere coapte

Şi-o fetiţă cu ochi verzi

Cărei să-i răspund la şoapte.

A venit abia spre ziuă,

Se dădea c-ar fi prinţesă

Şi m-a frânt ca într-o piuă

După ce m-a prins în lesă.

Pân-la ziuă n-am fost om,

Parcă aş fi tras la coasă

Sau aş fi tăiat un pom.

E râdea. Era mireasă.