În dimineaţa fără
Nume şi număr
Am întins mâna
Să vii după mine.
Cineva tăia lumina ferestrei
Cu un ferăstrău înmuiat în tină
Ca să încurce cărările
Spre drumul Golgotei.
Erau siguri că schimbă semnele
Şi pot şterge dintr-un condei
În registrele prea proaspete
Accesul spre munte.
Doar verdeaţa din plastic
Mai dă iluzia că se vieţuieşte
Şi-n fumul tămâii
Miriapozi întind tentacule
Spre gâtul nostru.
Dar eu ştiu
Că mai e un loc
Dincolo de zidul strâmt al cetăţii:
Au trecut prin el magii.
Îţi aminteşti?
Noi am murit odată.
Şi am primit actul
Învierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu