Omul pe care vrea
Împăratul să-l cinstească
Păţeşte aşa:
Se trezeşte dimineaţa
Şi nu-l doare nimic
(Dacă-l doare zice:
Nu-i nimic, văd lumina).
Priveşte pe fereastră
Sau prin fereastra gândului
La primul copac întâlnit
În raza minunată a vederii,
Îşi aminteşte de cei dragi
Şi chiuie.
De nu ştie a cânta,
Să fluiere,
Dacă nici limba şi buzele bătrâne
Nu-l ajută,
Atunci să spună
În gând
Aleluia.
Eu însumi
Simt cum trece timpul pe la ureche
Ca o melodie din susuri de ape
Şi le spun prietenilor:
Bucuraţi-vă, vedeţi bine,
Că aveţi într-un ungher
Al închisorii trup
O ieşire spre cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu