Sunt fugit de
acasă, iubito,
Dimineaţa m-a
prins pe colină
Sporovăind cu un
melc
Care-mi ţinea un
curs de lumină.
Apoi un greier
cânta la pian
Pe o melodie de
la mamă ştiută
Se făcuse roşu
din pasiune
Ca tine când de
iubire eşti mută.
Nu mai mă vezi
prin oraş, copilo,
L-am lăsat la
iubitori de arginţi
Nu mai sunt
supărat pe netrebnici
Doar sunt sătul
de traiul în ginţi.
Visul meu e nucul
din deal
Busolă am o
cărare îngustă,
Mă spăl la izvor
şi fluier din frunză
Şi fac declinări
cu Prust şi cu frustră.
(Puteam să
folosesc fusta ca rimă
Dar ai fi zis că
sunt neîmplinit
Sigur că sunt şi
încă voi fi
Chiar acum am
ţintă punct infinit).
Dacă vrei (sigur
că ai să vrei)
Te aştept dicolo
de cărare,
Nu te speria,
nimeni nu vede,
Totul e duh,
linişte, boare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu