Doar sânii unei
grecoaice
Mai aveau
perfecţiunea
Păpădiei
(Dar
era o iluzie:
Pe
vremea anticilor nu exista
Aparatură
perfectă de măsurat
Şi totul se
rapăorta la ochi –
Inteligent ochi,
curat ochi, strălucitoare minte).
Risipa din poiana
galbenă
Este egalată
De perfecţiunea
albului
Care înconjoară
Gălbenuşul de ou.
Într-o zi,
iubito,
Am să desenez
Umbra unui plop
Cu gândul că-mi
va arăta
Drumul săgeţii
spre cer.
Când voi ajunge
În grădina
raiului,
Am să cer voie
tatălui
S-o văd
Pe Maria Magdala.
Am bănuiala că
A păstrtat printre firele
Părului ei
Beat de iubire
Stropii de la spălarea picioarelor.
Dragostea ei rotundă
Ca soarele păpădiei.
E găsită poiana,
copilo,
Flori de gutui
Aşteaptă
rotunjirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu