Am prins existenţa
Închisă în propria-i carapace.
Întrebări fără răspuns demonstrat
Au săpat şanţuri
Pe faţa arătată
Cu teamă.
Mie.
Lumii.
Aud orologiu
Care bat stins minutele
Îngrămădite ca frunzele toamnei
Pe maidan.
Îmi botez tălpile
În roua
Care le-a dat
Binecuvântarea
La viţa din urmă.
Aştept vremi
Peste care să curgă
Fântâni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu