Biblia si literatura

Deşi toţi literaţii români importanţi, începând cu Miron Costin şi terminând cu Ion Rotaru, au subliniat ocazional relaţia culturii române cu literatura biblică,  studii sistematice pe această temă nu au fost publicate până acum, în ciuda interesului acordat, cu aleasă competenţă, de Nicolae Iorga, Nicolae Cartojan, G. Călinescu, Dumitru Micu, Dan Zamfirescu, Nicolae Constantinescu, Vladimir Petercă şi alţii.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o preocupare constantă pentru studiul Vechiului Testament sau pentru studiul literaturii, ci doar că privirea comparatistă nu s-a constituit în obiectiv principal. Pentru a sublinia contribuţia cercetătorilor români asupra cărţilor sfinte, amintim volumele semnate în ultimii ani de Nicolae Necula, Ioan Ică, Vasile Talpoş, Ioan Bunaciu, Isidor Mărtincă, Otniel Bunaciu, Francisca Bălăceanu. La rândul ei, literatura înţelepciuneă, în special proverbele şi miturile (asupra sensului special al  acestui cuvânt vom da explicaţii de-a lungul lucrării), a fost semnalată în numeroase studii ale istoricilor şi etnologilor români, printre care remarcăm volumele sau studiile autorilor: Cezar Tabarcea, Nicolae Constantinescu, Silviu Angelescu, Constantin Negreanu, Dan Horia Mazilu, Sabina Ispas, Al. Dobre, Gabriel Gheorghe etc.