Ce lovituri cu biciul,
Bici tăcut,
Boare de cer,
Aburi izgoniţi din calea luminii.
Curg râuri de lapte
La poalele munţilor,
Mierea e pe vârf,
Pe coline,
Pe văi,
Pe buzele iubiţilor,
În cântul păsării.
Am văzut cum dansa o frunză,
Balerină perfectă,
Verde ca ochii îndrăgostiţi,
Doar nevăzut lumina
Îi mângâia pleoapele.
Ca un vis plăcut
Îşi ridică noaptea
Pulpana hainei
Şi mă lasă să văd
Minunea răsăritului.
Pe seară,
Stors de fericire,
Am să scriu un vers.
De n-am să pot,
Priveşte Luna.
E în creştere,
Cum se înalţă
Apele
În fontani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu