De dor de ducă

Rătăci-te-ai, rătăci

Dară cine m-ar iubi,

Cine alt m-ar mai cunoaşte

Şi m-ar paşte.

Şi m-ar duce în livezi

Unde-aşteaptă ochii verzi

Să culeagă suc de rouă

Chiar de plouă.

Cine m-ar urca la stele

Şi mi-ar arăta pe cele

Cu răceală dar noroc

La soroc.

Şi prin apă cin-m-ar trece

Când nu vrea Oltul să sece

Şi podarii stau la pândă

Să mă prindă.

Ş-apoi cum să pierzi poteca

Singură am zis eşti neica

Al de ştie să m-adoarmă

Într-o palmă.

Cu o mână şi-o strânsoare

Mai pre jos de cingătoare

Şi cu-o vorbe la ureche

Parc-am streche.

Nu am spaime, nu am şoc

Doar o ţâră de noroc.

Cel noroc ce-l am doar eu

Cam mereu.