Ruga dimineţii de vară

Mai dă-ne apă, Doamne,

Chiar de am risipit-o

(Şi păsările cântă în zadar

Dar nu te-ai supărat).

Ţipă a jale o prigore,

Şi frunzele se-ndreaptă spre adânc

Un brad a-ngălbenit de frică

Şi mie gândul s-a îmbâcsit.

Regina Nopţii se închină ţie,

Norii ne ocolesc grădina,

Mai dă-ne şi duh, Domnule,

Tu ai şi nu te sărăceşti.

Puţină minte de ne dai

Am şti la ce e bună sarea,

Cât loc e pentru toţi sub soare.

Mai dă-ne şi azi apă, Doamne.