Acum ştiu: voi
vorbi despre plopi,
Despre gândul
care urcă spre nori,
Primăvara vom
mângâia iarba
Şi vom da nume la
firavele flori.
Tu vei zice că
sunt mulţi pretendenţi
Că doar nu e vreo
secetă-n lume
Că ai acasă o
droaie de cereri,
Dar la expeditori
sunt doar glume.
Nici eu nu voi fi
mai prejos,
Te voi compara cu
eterna mireasă,
Cu Luna, cu
floarea de colţ
Sau cu a vieţii
frumoasă crăiasă.
Pe seară vom
intra în cerdac
Doi salcâmi ce-şi
dau mâna în cer
Vor ţese cămaşă timidă de mire
Dacă vei cocheta,
nu disper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu