Omul înțelept vede
Pragul de jos
Când se lovește
De șeful de sus.
Cel și mai înțelept
Învață din prostia
altuia.
Nu trebuie decât să
privească.
Copilul
Care nu s-a încălzit
la pieptul
Mamei
Se tovărășește cu
câinii străzii.
Când baba nu are ce
face
Se uită sub fusta
nurorii,
Iar politicienii
dau legi.
Eu însumi,
Când am chef să dau
picioare în fund,
Scriu proverbe
Și devin înțelept.
Mai bine o prostie
din capul tău
Decât una furată
din cărți.
Unii cred că
înțelepciunea
A fost scrisă pe
zidurile cetății
Ca să aibă ei ce
scrijeli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu