La Arnoteni, printre văleni

Luna e beată,

Ca o găleată

Stă peste poartă

Şi tot mă ceartă.

Nici eu nu-s treaz

Sunt un mânz breaz

Hrănit cu praz

Să trec pârleaz.

Şi plec agale

La mine-n vale

Să scriu cântare

Pentru matale.

N-am nicio stimă

Pentru vreo rimă,

Dar fac o schimă

Rup o inimă.

De-o fi de fată

Mai cerc o dată

Şi-am s-o las lată

Într-o covată.