Te laud, Domnule,
Doar de plăcere,
Nu am ce să-ţi
mai cer
Fiindcă mi-ai dat
Mai mult decât aş
fi ştiut
Să spun.
N-am ochi de
vultur,
Dar văd lumina
În infinite
nuanţe
(Încearcă
pictorii de secoli
Să te imite,
Iar o dată în
veac chiar reuşesc,
Eu însumi am
combinat două-trei tuburi
Şi o pânză semăna
cu un câmp).
Ca un cerb
Mă îndrept spre
apă,
Ca un piţigoi
îndrăgostit
Scot triluri,
Miros gândul
iubitei
De la kilometri
lumină.
Iartă-mă,
domnule,
Am obosit
Şi nu pot
continua numărarea
Darurilor tale.
Că multe sunt,
Doamne,
Şi bine rânduite.
(Dă şi
prietenilor mei, prietene,
Că ai de unde
Şi le şi ştii
nevoile
Mai bine decât
ei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu