Ce concurenţă loială
Pe cer,
Fiecare luceşte în ritmul anume,
Se plimbă unde vrea
Singura grijă să nu deranjeze,
Au încercat oamenii să imite
Democraţia
Şi s-au ales cu domnia
Neisprăviţilor
Neştiind că stelele au stăpân.
Ce tăcere seamănă în jur,
Tăceri vorbitore,
Cuvinte şoptite
(Aminteşte-ţi cum te chema mama
Cu infinite tonuri
În glas,
Aşa cum macii în vară
Nu se mai satură
Să-şi schimbe
Hainelşe roşi
Dezvelindu-se clipă de clipă
Sub aceeaşi faţadă a luminii).
Iubito,
Nu te bloca într-un simplu poem,
Fie el al Marelui Emin:
Sunt infinţi luceferi
Sub cer
(Eu însumi am cules un buchet
Până-n zori).
Deschide pumnul.
Deschide ochii.
Când te vei trezi:
Unul e la tine în palmă.
Unde se întâlneşte
Linia vieţii
Cu soarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu