Crinului de pe mormântul Grădinii botanice

Aud, mândro, c-am murit,

Că la voturi n-am venit

Mi-a spus floarea de cucută

Ăla cu pernuţa ruptă

Că nu dorme, nici trezeşte

Bea lăpticul, dar nu creşte,

Moţăie la galerie

Că au alţii pălărie.

Repetentul are şcoală

Şi de-atunci i se tot scoală

Ca să joace trei coceni

Tot în deal la Cotroceni,

Şi-ar juca şi-un cazacioc

Doar s-arunce ţara-n foc.

Cum se scoală, dă cu cleanţa

Zici că este ţaţa Tanţa,

Ar gândi, n-are cu ce,

Că-l încurcă muştele.

A beut ce nu se vea,

Ca ăia din America

Şi când s-ajungă la Ruşi

Chiar şi ăia i-au zis „uşi”!

Aoleo, bădiţă-al meu,

S-a înhitat cu un pontău,

Mincinos ca un birjar

Şi au pus ţara pe jar

De ziceai c-o fi război

Început de nişte boi

Care nu pot să stea la vaci

Că vor să fie cârmaci.

Şi-a scris această scrisoare

Unu mort de la votare.