Pagini

marți, 7 august 2012

Creaţia artistică


Procesul creației artistice se poate  analiza printr-o  mare diversitate de materiale, metode, presupoziţii şi scopuri. Știinţa literaturii emite enunţuri și preupuneri care-și găsesc originile în filosofie, sociologie sau psihologie. Marx, Weber și Durkheim nu s-au ocupat special de domeniu, dar i-au arătat totuși un interes aparte, chiar dacă ar fi să reținem doar spusa lui Marx că a învățat de la Balzac mai multă economie decât de la specialiști - evident o exagerare. Inteligenţa, după cum a remarcat Brunschvicg, în Le Progrès de la conscience dans la philosophie occidentale,  câştigă bătă­liile sau, ca şi poezia, se dedică unei creaţii continue, în timp ce deducţia logistică nu este comparabilă decît cu tratatele de strategie şi cu „artele poetice”, care codifică victoriile trecute ale acţiunii sau ale spiritului, dar nu asigură izbânzile lor viitoare.
În domeniul esteticii, consideră Norbert Groeben fundalul cultural-istoric a lăsat urme şi în ceea ce priveşte intensitatea cercetării întreprinse la nivelul psihologiei empirice ; în domeniul re­ceptării operelor artistice se fac mult mai puţine cercetări decît în cel al creativităţii generale. Autorul şi cititorul operelor literare sunt, sub aspect general psihologic, cei doi poli ai procesului de comunicare, emiţătorul şl receptorul.

Niciun comentariu: