Procesul creației artistice se poate analiza
printr-o mare diversitate de materiale,
metode, presupoziţii şi scopuri. Știinţa
literaturii emite enunţuri și
preupuneri care-și găsesc
originile în filosofie, sociologie sau psihologie. Marx, Weber și Durkheim nu s-au ocupat special de domeniu, dar i-au arătat totuși un interes aparte, chiar dacă ar fi să reținem doar spusa lui Marx că a învățat de
la Balzac mai multă economie decât de la specialiști - evident o exagerare. Inteligenţa,
după cum a remarcat Brunschvicg, în Le Progrès de la conscience dans la
philosophie occidentale, câştigă bătăliile sau, ca şi poezia, se
dedică unei creaţii continue, în timp ce deducţia logistică nu este comparabilă
decît cu tratatele de strategie şi cu „artele poetice”, care codifică victoriile
trecute ale acţiunii sau ale spiritului, dar nu asigură izbânzile lor viitoare.
În domeniul
esteticii, consideră Norbert Groeben fundalul cultural-istoric a lăsat urme şi în ceea ce priveşte
intensitatea cercetării întreprinse la nivelul psihologiei empirice ; în
domeniul receptării operelor artistice se fac mult mai puţine cercetări decît
în cel al creativităţii generale. Autorul şi cititorul operelor literare sunt,
sub aspect general psihologic, cei doi poli ai procesului de comunicare,
emiţătorul şl receptorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu