Talmudul

`"În capitolul 8 din Neemia, , stă scris în versetul 8: „şi ei citeau bucăţi din cartea legii lui Dunmezeu, pe care apoi le tîlcuiau, de se înţelegea ceea ce se citise". Acestei înţelegeri i s-au dedicat scribii, discipolii lui Ezdra, cunoscuţi de tradiţie cu numele de „Marea Adunare". 

Indiferent de difîcultăţile istorice din epoca acesteia, nu există nici o îndoială că începînd din secolul al II-lea î.Ch., fariseii, cunoscuti şi sub numele de Hahamim, înţelepţii, s-au angajat într-o dublă activitate: interpretarea Scripturii şi formularea legilor pentru ca faptele sâvîrşite în viaţa civilă şi religioasâ, la nivel individual şi colectiv, să fie în acord cu această interpretare. 

Rabinii, urmaşi ai fariseilor, au continuat aceastâ dublă activitate. în râstimpul a patru sau cinci secole, învăţâturile lor au fost transmise pe cale orală de la maeştd la discipoli. Ele trebuiau să rămînâ orale şi în consecinţă fluente şi sincere, fară a fi confundate cu cuvintele care îşi gâsiseră locul în „Sfmtele Scripturi", în „Torah scrisă". Dar fariseii îşi denumeau învăţăturile „Torah oralâ" (Shabbat 3 Ib) legată îndeaproape cu Torah scrisâ, asigurîndu-i astfel acesteia garanţia unei bogăţii creatoare. Ei ajungeau pînă la Moise nu numai cu Torah scrisă, dar şi cu Torah orală, transmisă apoi de proroci şi de înţelepţi (Pirke Avoth, 1,1)."

Philippe  Gaudin, Marile religii