Negoţ cu Luna

N-a venit luna

Dar i-am trimis scrisoare

Că sunt prea bătrân

Pentru o fată mare.

Târziu, spre miezul nopţii

Mi-a râs senin în nas,

Uitasem ce-i scrisesem

Şi-am rămas la taifas.

S-a lăudat că multe

Din neştiute ginţi

A scos pe sub ferestre,

Pe unii chiar din minţi.

Dar cum e fată  bună,

Spre zori ne-am împăcat

Ea mi-a zis ziuă bună

Eu am scos un oftat,

Dac-o veni din nou

Fiindcă mă ştie bine

Şi-o vrea să mă descânte

Am să-i vorbesc de tine.

Voi zice că-s orfan

C-am fost copil sărac

Şi-n loc de vreun palat

Cer casă-ntr-un copac.

,