Nu te mira

Nu te mira, iubito,

De ce tot slăvesc ziua,

E amintirea zisei

C-am fost născut la prânz.

Nu văd nimic în Soare,

Aici chiar ai dreptate,

Dar până nu ia foc,

Îi desenez conturul.

Ştiu că sunt flori mulţime

Care îi fură raza

Şi prelucrează tainic

Hrănirea lui de cer.

Dar, nu fi grijorată,

Nu el îmi strică ochii,

Ci doar îmi aminteşte

Că are un stăpân.

Şi am făcut prinsoare

Cu un necredincios

Că Luna-mi va fi soaţă

Şi Soarele nănaş.

Că voi zbura prin ceruri

Fără să-mi crească aripi.

Nu mă certa, iubito,

Nu Soare cat. Lumină.