John Dewey, autorul
importantului volum Philosophy and Civilization (1931), consideră inventarea simbolurilor ca
fiind un eveniment extraordinar în istoria umană. Noi credem mai mult: ca fiind
un eveniment primordial, textile sacre asigurându-ne că la început a fost
cuvântul şi apoi facerea. Iar cuvintele sunt simboluri, cu istorie, viaţă şi
moarte, punţi de legătură între oameni (pe orizontală) şi cu divinitatea (pe
verticală). Modelele acestor legături sunt transmise prin cultură. Ea este aria
celei mai stabile interacţiuni şi înţelegeri dintre oameni. “Noile nivele ale
comunicării, orientarea contemporană spre dezvoltarea relaţiilor culturale şi
expansiunea orizonturilor culturii globale sunt factorii care fac din această
problemă, una dintre cele mai importante provocări ale modernităţii.[1]
În decursul adapării la mediul social, factorii biologici se formează şi în
timpul unei psihogeneze. Între timp, realizarea potenţialului regularizat
genetic din timpul ontogenezei este posibil prin procesul de comunicare socială
şi numai în contextul unui mediu social adecvat. În acest caz, factorul social
capătă importanţă fundamentală. În cursul de “Teorie a cunoştinţei”, ţinut de
Nae Ionescu la Universitatea din Bucureşti în 1926-1927, afirma că “Legea
ştiinţifică are şi ea, sau legea în genere are şi ea două părţi: una de
constatare, alta de normare, de normare a raporturilor.” Privind astfel, putem
afirma că sociologia, ca ştiinţă, oferă o cercetare de constatare, iar
literatura exprimă realitatea printr-o normare a raporturilor.
[1] Gulnar
Gasimova, “Philosophical Aspects of Cultural Relationships”, Journal
of Russian and East European Psychology, vol. 46, no. 1, March-April 2008,
pp. 5-12.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu