Bate vânt

Din adolescenţă

N-am mai tremurat înaintea luminii,

Doar atunci mă speriam de este sau nu

Şi voiam să fie doar da.

Bate vând de întuneric,

Iubito,

Nici noapte întreagă

Un sunt capabili călăie

S-aducă păgânii

(Hoţi de drumul mare

Ei ştiu că s-ar spinteca unii pe alţii

De nu ar fi îngerii Domnului

Să scapere făclii

Şi să-şi vadă hidoasele feţe).

M-ai întrebat cândva

Cum este în rai

Şi am zâmbind wittmanian

Privind firul de iarbă,

Neştiind de unde-şi ia apa.

Acum am un răspuns

(Provizoriu, ca orice adevăr):

Alungă răul, alungă îndoiala,

Nu au dreptate

Cei se se regăsesc între

În hăul neputinţei.

Chiar acum aud

Apa pătrunzând în fântână:

E soră bună

Cu lumina.

Sabie a pătrunderii.