Pagini

marți, 6 decembrie 2011

O lumânare pentru Nicolae Iorga


Medicii nu s-au lămurit încă
Dacă el a avut platină
Ori diamant
Deasupra umerilor,
Dar eu bănuiesc că avea cifrul
De la Casa de Spirit
A trei voievozi.

Primul era moldav
De-al lui tată-său,
Care urmărise o căţea dresată
Să mârâie la ruşi şi la unguri
Înainte de-a se da ei jos din pat
(Că pe ăştia nu-i mai poţi opri cu frumosul -
Probabil aşa au ieşit ei greşiţi din căleala
Fierarului care repară osiile lumii).

Al doilea era negru în cerul gurii
Când auzea de păgâni şi trădători
Şi, din greşală,
I-au zis Negru lu Basarab.

Al treilea era Matei Corvin
(Toţi sunt negri pe la noi, mai puţin ţiganii
Care se trag de pe moşia lui soră şi fraţii lui roşi,
Că italienii or fi nişte spălăciţi, vezi fratele Leonte Răutu).

Dar nimeni nu a fost pe pământ carpatic
Mai urât decât acest Nicolas:
Legionarii l-au împuşcat,
Iar comuniştii l-au ciopârţit.

Noroc cu voi,
Cei care citiţi acum,
Că-i veţi aprinde lumânarea
Şi-o veţi da copiilor s-o aşeze
Deasupra capului.

Şi poate
Sângele Domnului
Va curăţa şi pământul în care
S-a prelins viaţa
Acestui Voievod de Bizanţ.

Un comentariu:

Ionela Horge spunea...

O lumânare din suflet

Împărţit de atunci
în mii de chipuri.

EL se văzu înalt si fericit,
călărea un cal haotic
ce-l duse dincolo de răsărit,

...un vâjâit şi gata,
dar nu-l mai auzi,
porta LUMINII
o deschisese deja,

doar criminalii în micimea lor,
deşi trăiau ei,jura-i că-s morţi!