Pagini

luni, 5 decembrie 2011

Mozart


Nu există copii minune,
Primul care a realizat simplul adevăr
A fost un strop de rouă
La care se uitau nişte burghezi
Cum m-am uitat eu la piciorul
Mântuitorului coborât de pe cruce:
Sărutările enoriaşilor
Îi mâncaseră marmora.

Ca să nu păţească la fel,
Copilul nota pe hârtii
Dinainte liniate de alţii
Fel de fel de ciripituri,
Căderi de frunze
Şi bolboroşi de ploaie.

Într-o zi,
Pădurii din Viena i-a plăcut de el
Şi l-a ridicat în văzduh
Unde a văzut
Cum e lumea îngerilor.

Iar jos, n-a mai avut chef de compus
Că peste
Nu mai era nimic.

Iar un copil normal
Când termină de dansat pe portativele cerului
Se duce la culcare.


2 comentarii:

Zadkielix spunea...

Sublim...
Poezia este un resort sufletesc ce la Dvs. ce actioneaza ca un balsam asupra mea, atunci cand am placerea si onoarea de a le citi!
Va multumesc ac existati!

Petre Anghel spunea...

Multumiri sincere pentru aprecieri si pentru lectura.