Creola

Ai crescut mare, blândă Creola,

Prietenii pe faţă îţi urmăresc paşii,

Când aluneci pe drum ca gondola

În timp ce eu zâmbesc că am aşii.

Se întreabă duşmani ce am

De stai lângă mine fără de curm

Vocea li-i şuie, un fel de ham-ham,

Curând va rămâne din ei numai scrum.

Doar Soarele ştie când mă răsfeţi,

Soarele şi uneori râde  Luna

Care-mi dă pe un cânt şapte vieţi

Să am timp să-ţi curăţ cununa.

M-am luat cu vorba şi încă n-am spus

Nimic despre tatăl tău, Nesfârşitul,

Oriunde m-aşez, nu este ascuns,

Dă orice şi oricui, n-aşteaptă cerşitul.

Şi ce mamă ţi-a fost hărăzită, fecioară,

Spălată cu rouă, cu lacrimi în geană,

Un ics imposibil, paradox bunăoară,

Tăietură de arc din sprânceană.

Te voi ridica în slăvi frumoasa Creola,

Nu-mi pasă cum vei fi şi când vii,

Unii cred că de mult mi-a stat ora,

Dar eu ştiu că de pier, mă învii.