Pagini

marți, 3 iulie 2012

Plângerea lui Neemia



Domnitorii noştri,
Chiar şi unii regi
Au făcut nedreptăţi cu duiumul,
Cam câte fire de iarbă încap
În carul lungit, pregătit pentru snopi.
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.

Preoţii noştri s-au întins
La taifas cu ei,
S-au împreunat în afaceri,
Cu neamuri şi credinţe păgâne,
Cu muieri străne,
Ba chiar şi ei între ei
(Piei, Satano!).
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.

Părinţii noştri au dansat
Şi de voie şi de nevoie
Pe melodii de aiurea
Şi şi-au învăţat copiii să tacă
Şi să înjure
(Dar numai în gând,
Ca să nu primească
Picioare la popou).
Dar tu, domnule, ne-ai iertat.

Acum avem ca împărat
Împăiat
Un copil fără minte.
Iartă-l şi pe el, domnule,
Iartă-ne şi pe noi,
Că avem destule pe cap.
Mereu, domnule,
Ne-ai iertat.
Mai fă-o o dată.


Niciun comentariu: