Pagini

luni, 2 iulie 2012

Aripi frânte, de Eugenia Miulescu



Erai vecinul meu tăcut
Mă însoţeai în gândul
Năstruşnic sau cuminte.
Nerostit.

Cutreier lumea
Şi mă cuprind de ea
În ceaţă văd mai bine
Când sufletul se-abate
În muzici neînţelese.

De aripi frânte
Mi se-nveleşte trupul
Rănit de firul ierbii.

Ieşi pe undeva
În dreapta sau în stânga.

Nu mai răspunzi
Şi aripile frânte
Se-nvăluie.






Niciun comentariu: