Pagini

joi, 5 iulie 2012

O minune, două minuni


 Cum pot alerga caii, iubito,
Fără să tropăie,
Cum se strecoară ei prin
Ziduri de piatră,
Cum împrăştie ceaţa.
Cum îmi alungă tristeţea.

Mă trezisem bătrân,
Pleoapele atârnau ca o cortină
A unui teatru prăfuit
Dintr-o provincie
În care copii răsfăţaţi sunt stăpâni.
Oglinda se răzbuna
Arătându-mi cearcănele,
Şi privirea o întreba
Al cui chip îl reflectă.

N-am apucat să plâng:
Caii tăcuţi intrau pe fereastră,
Calmi ca o mamă ce-şi simte
Sânul plin
Şi fiul respirând regulat.


Lumina îi împingea către mine.
Nu tropăiau, nu tropăiau.
Numele tău, dragoste,
E lumină din triluri cereşti.

Niciun comentariu: