Pagini

marți, 31 iulie 2012

La o întrebare nepusă


Mă întreabă berzele
În prag de toamnă,
Privindu-mi cu dispreţ
Paşii greoi
De ce nu plec.
Unde să mă duc,
Le-a răspuns iarba,
Dacă nu vreau să plec.

Calc cu plăcerele vechile poteci,
Încerc alte drumuri
Când mă plictisesc,
Luna creşte şi descreşte
Cu fiecare clipă.

Soarele.
Ah, Lumina tatălui meu,
Ochii lui albaştri,
Spinarea lui dreaptă
Ca raza.
Braţele lui iubitoare.

Vi-l împrumut
Să vă aline durerile.

E rostul rândunelelor
Să înveţe plecarea.
Eu, piatră
De sub negru pământ,
Sunt una cu sunt.

Niciun comentariu: