Pagini

vineri, 20 iulie 2012

De aduceri-aminte



Era în adânc,
Se ivea printre frunţile
Munţilor,
Se ridica alene,
Cum se desparte de pământ
Un bătrân îndrăgostit de viaţă.

Bătea inima dacului
În ritmul jocurilor romane :
Mânjite de sânge, de răpiţi, de trădaţi.

Erau la locul lor
Coloanele mândriei :
Doar se prăbuşiseră,
Le mâncaseră carii timpului,
Crăpaseră,
Se înegriseră.
Îşi pierduseră rostul.

Mai sus,
Spre ţara lui Dragoş,
Lemnul creştea ca fiul orfan:
Mai agale, mai cu noduri,
Plângând răşină.
Rotunde noduri,
Luminoase neguri.

Şi Duhul veghea.

Ceasornic al nemuririi.

Niciun comentariu: