De dragul Lunii

De dragul Lunii am învăţat să joc

Şi să descopăr cărările,

Părul tău părea c-a luat foc

De parcă dansau ielele.

De dragul apei am luat-o aval

Lăsându-mă depărtat de izvoare

Tu rămâneai sus, doar un val

Te-a încolăcit, cingătoare.

Iubind ce nu este cu patimă

Am rămas fără somn, fără foame

Nu mai eram eu, pe mine mă

Aruncasem în coşul cu scame.

Dar mai drag mi-a fost Soarele,

Cu săgeţile colorând privirile

Pătrunzând păcatele grele

Şi trimiţind în haos vinile.

Până am descoperit alba lumină

Hrănitoare de vis şi vieţi de apoi

Eram fericit, parcă ieşisem din mină

Şi nu voiam să mă duc înapoi.

Astfel te-am întâlnit, fără contur,

Şi-am început să desenez formele,

Îmi creşteu aripe mari de condur

Şi-auzem şoptind îngerul: el e, el e.