Pagini

duminică, 1 iulie 2012

Noapte de sânziană



Nori albi îmi sperie cerul
Albastru ca ochii neamului meu de nordici,
Se plimbă ca la ei acasă
Pe întinderea nesfârşită
Şi se flutură ca rochia adolescentelor
Inconştiente de pericol.

Ca o carte poştală,
Ca un plic deschis
Se răsfaţă cu faţa la Lună,
Iar eu citesc poeme din juneţe
Când nu acceptam să fiu
Al doilea fiu al mamei.

Hei, îţi aminteşti, noapte,
Că ţi-am jurat să nu mă închin
Întunericului,
Iar tu mi-ai râs în nas.

S-a întors Luna
Cu secera spre tine, umbră
A marilor întrebări:
Am pariat pe cifra şapte
Şi mi-a ieşi şapte ori
Şaptezeci de ori câte şapte.

Şi fiecare unu eram eu.

Niciun comentariu: